Ce este într-un nume? Cu cât lucrurile se schimbă mai mult, cu atât rămân mai mult la fel.
De Brian O'Riordan, consilier politic LIFE
Ce este în denumire? În bugetul UE recent anunțat pentru următoarea perioadă - Cadrul financiar multianual (CFM) pentru perioada 2028-2034 - finanțarea pescuitului în cadrul EMFAF a fost inclusă în Fondul de parteneriat național și regional (NRPF), în valoare de 865 de miliarde de euro. În cadrul NRPF, 2 miliarde de euro au fost "rezervate (cel puțin) pentru pescuit", a declarat președintele Comisiei, von der Leyen. În plus față de cele 2 miliarde, interesele din domeniul pescuitului vor putea solicita sprijin sectorial (inclusiv pentru modernizare, decarbonizare, reînnoirea flotei, comercializarea peștelui, regenerarea pescuitului) în cadrul NRPF.
Cu cât lucrurile se schimbă mai mult, cu atât rămân mai mult la fel, iar modul în care această reajustare uriașă ar putea ajuta pescuitul la scară mică (SSF) este încă departe de a fi clar. În acest articol, aruncăm o privire preliminară asupra acestor noi dispoziții și asupra a ceea ce trebuie făcut pentru ca acestea să facă diferența necesară pentru a aduce SSF înapoi de la marginea prăpastiei și pentru a sprijini sectorul în viitor, astfel încât acesta să își poată realiza întregul potențial în lupta pentru refacerea mărilor Europei aflate în declin.
La fel ca în cazul politicii comune în domeniul pescuitului, la fel ca în cazul finanțării pescuitului: pescuitul la scară mică este o flotă uitată, o politică aberantă - și a fost așa în ultimele patru decenii. Noile politici în curs de elaborare - Actul privind oceanele și planurile de parteneriat național și regional (NRPP) pentru sprijin sectorial - vor schimba status quo-ul? Atât Pactul privind Oceanul (precursorul Actului privind Oceanul), cât și propunerea CE privind sprijinul sectorial pentru următoarea perioadă, fac din pescuitul la scară mică o prioritate. Acest lucru trebuie salutat.
Pentru LIFE, readucerea pescuitului la scară mică în centrul politicilor în domeniul pescuitului necesită o abordare diferențiată care să facă pescuitul echitabil. O astfel de abordare trebuie să ia în considerare caracteristicile speciale și diferite ale flotei artizanale - care o diferențiază din punct de vedere social, economic și ecologic și care ar putea face din aceasta un factor de schimbare a jocului pentru mările tulburi ale Europei. Pentru a realiza acest lucru, LIFE solicită Comisiei și factorilor de decizie europeni să "Faceți un târg de pescuit". În acest efort, sprijinul sectorial este esențial pentru a face pescuitul echitabil, alături de accesul echitabil la resurse și accesul echitabil la piețe.
LIFE susține că accesul echitabil la sprijinul sectorial pentru toate segmentele flotei ar trebui să se bazeze pe considerente economice, sociale și de mediu (de exemplu, acordând prioritate celor care pescuiesc în modul cel mai durabil și care oferă cele mai mari beneficii societății). Pe scurt, subvențiile pentru combustibil și sprijinul financiar trebuie să fie transferate de la navele foarte poluante și cu impact ridicat către inițiative care sprijină pescuitul ecologic și benefic din punct de vedere socio-economic.
Așteptăm cu nerăbdare unele clarificări cu privire la modul în care vor funcționa noile mecanisme de finanțare incluse în noul buget pentru următoarea perioadă de 7 ani, 2028-34. În special, ce mecanisme speciale și garanții vor fi incluse pentru a se asigura că următorul buget al UE va funcționa pentru pescuitul la scară mică, în cazul în care probleme precum reînnoirea generațiilor, decarbonizarea flotei și viabilitatea sunt din ce în ce mai presante?
Noul buget al UE - Cadrul de finanțare multianuală (CFM): EMFAF dispare în Fondul de parteneriat național și regional (NRPF)
Așa-numitul cadru de finanțare multianual (CFM - bugetul UE) a fost restructurat masiv de Comisia Europeană, combinând multe dintre mecanismele financiare existente - inclusiv Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, Fondul european de garantare agricolă și Fondul pentru dezvoltare rurală - în Fondul european pentru prosperitate și securitate economică, teritorială, socială, rurală și maritimă durabilă.
În declarația sa din 16 iulie, președintele Comisiei, dna von der Leyen, a subliniat cinci domenii-cheie ale noului CFM: în primul rând, "investiția în oameni, în statele membre și în regiuni, Planuri naționale și regionale de parteneriat (PNRP) în valoare de 865 miliarde EUR, va fi fundație pentru investiții și reformă. În centrul lor rămân coeziunea și agricultura". Von de Leyen a declarat că 300 de miliarde de euro vor fi păstrate pentru sprijinirea veniturilor agricultorilor, iar "în ceea ce privește pescuitul, 2 miliarde EUR sunt rezervate ca sumă minimă", a spus ea.
La rândul său, comisarul pentru pescuit și oceane, Costas Kadis, a declarat că: "producătorii din sectorul pescuitului și acvaculturii vor rămâne elementul vital al comunităților și economiilor de coastă ale Europei".
În continuare, acesta a dat asigurări că politicile privind pescuitul și oceanele vor fi bine reflectate în cele trei componente principale ale noului CFM - Fondul de parteneriat național și regional (FNPR, în valoare de 453 de miliarde EUR), Fondul european pentru competitivitate (409 miliarde EUR pentru a sprijini investițiile în economia albastră, inclusiv pescuitul), Orizont Europa (175 de miliarde EUR pentru a sprijini observarea, cercetarea și inovarea în domeniul oceanelor) și Europa globală (200 de miliarde EUR pentru a sprijini diplomația maritimă și lupta împotriva INN).
În plus față de cele 2 miliarde de euro rezervate "pentru susținerea PCP", Kadis a menționat că o facilitate UE în valoare de 63 de miliarde de euro va fi disponibilă pentru a finanța colectarea de date, controlul pescuitului și soluțiile digitale.
Poate că merită să reflectăm la faptul că, în comparație cu cele 6 miliarde ale Fondului european pentru pescuit, afaceri maritime și acvacultură (EMFAF) pentru perioada precedentă de 7 ani, 2 miliarde reprezintă o strângere semnificativă a curelei. Președintele Comisiei pentru pescuit a Parlamentului European, Carmen Crespo Díaz, și-a exprimat îngrijorarea cu privire la pierderea identității și importanței PCP, declarând că "pescuitul este o politică comună a UE. Aceasta nu trebuie să își piardă identitatea. Fără un fond specific, nu există o politică specifică".
Cu toate acestea, Kadis a subliniat că "pescarii și producătorii de acvacultură din UE pot (de asemenea) să aibă acces la marele pot de 453 miliarde EUR, prin intermediul planurilor naționale (PNRP) prezentate de statele membre ale UE". Evident, însă, acest lucru depinde de prioritățile naționale și regionale și de cererile din partea sectoarelor concurente.
Informații suplimentare sunt furnizate în propunerea publicată de Comisia Europeană pentru un regulament de sprijinire a politicii comune în domeniul pescuitului (PCP), a Pactului pentru oceane și a politicii maritime și de acvacultură a UE pentru următoarea perioadă de finanțare de șapte ani
Propunerea oferă o listă lungă a domeniilor care urmează să fie acoperite de NRPF pentru sectoarele maritime menționate, și anume:
"reînnoirea generațională și tranziția energetică a pescuitului, activitățile de acvacultură durabilă, precum și prelucrarea și comercializarea produselor pescărești și de acvacultură, economia albastră durabilă în zonele de coastă, insulare și interioare, cunoștințele marine, calificarea pentru activitățile legate de economia albastră, reziliența comunităților de coastă și, în special, a pescuitului costier la scară mică, consolidarea guvernanței și a observării internaționale a oceanelor și facilitarea gestionării sigure, securizate, curate și durabile a mărilor și oceanelor"
Poate că pescarii la scară mică pot fi încurajați de faptul că, în considerentul 5, noua propunere NRPF pentru sectoarele maritime combinate prevede că: în special nevoile pescuitului costier la scară mică, precum și contribuția la durabilitatea ecologică, economică și socială a operațiunilor de pescuit, astfel cum sunt definite în Regulamentul PCP 1380/2013 ar trebui să fie adresate în planurile de parteneriat național și regional (PNR), astfel cum se prevede la articolul 22 din [Regulamentul PNR]. De asemenea, articolul 3.3 prevede că "pentru operațiunile legate de pescuitul costier la scară mică, statele membre pot acorda un plafon maxim de 100 % rata intensității ajutorului."
Cu toate acestea, indiferent de denumirea noului instrument, de rata de intensitate a ajutorului și de formularea frumoasă utilizată, dacă nu se iau în considerare particularitățile pescuitului la scară mică, finanțarea va continua să fie insuficientă.
Trei aspecte-cheie, neglijate mult timp în bugetele anterioare ale UE, necesită o atenție deosebită: a) lipsa voinței politice de a sprijini pescuitul la scară mică și constrângerea sectorului din multe părți; b) complexitatea procesului de solicitare a fondurilor și sarcinile birocratice grele impuse; și c) necesitatea ca proiectele să fie finalizate înainte ca finanțarea să devină disponibilă.
Cu excepția cazului în care aceste probleme sunt abordate și nu se stabilește un sistem de furnizare dedicat pescuitului la scară mică, cu priorități clare, indiferent de numele dat sprijinului sectorial și de declarațiile frumoase făcute, fondurile nu vor ajunge la flota uitată a Europei. Inițiativa Blue Seeds în parteneriat cu WWF arată cum poate funcționa prefinanțarea pentru a oferi soluții de succes și durabile pentru proiectele de pescuit la scară mică. Aceasta ar putea fi o linie de urmat în PNR pentru finanțarea SSF.
Modernizarea flotei, decarbonizarea și reînnoirea generațională: mai multe întrebări decât răspunsuri
În propunerile anterioare privind EMFF și EMFAF, Comisia a stabilit condiții pentru modernizarea și reînnoirea flotei, cu dispoziții speciale pentru pescuitul la scară mică (prin intermediul planurilor naționale de acțiune SSF). Deși reînnoirea generațiilor și tranziția energetică sunt primele priorități menționate ale NRPF, nu se menționează modul în care acestea vor fi realizate prin finanțarea de nave noi (pentru tinerii pescari) sau prin conversia navelor și modernizarea noilor motoare și echipamente (pentru decarbonizare).
O interpretare optimistă a acestui fapt ar fi că Comisia a dus simplificarea la concluzia sa logică și a plasat întreaga responsabilitate asupra statelor membre pentru a decide ce prioritate ar trebui să primească reînnoirea flotei și decarbonizarea (în comparație cu prioritățile agriculturii și dezvoltării rurale) și pentru a decide condițiile în care noile fonduri din CFM pot fi alocate pescuitului prin intermediul PNRP. Aceasta ar însemna că Parlamentul și Consiliul nu vor mai avea rolul de a revizui propunerile, ci că fiecare stat membru va fi liber să decidă cu privire la propriul cadru și la propriile priorități.
Un punct de vedere mai pesimist ar vedea acest lucru ca pe o marginalizare suplimentară a pescuitului, cu o alocare drastic redusă de fonduri, într-un context de constrângere spațială din partea sectoarelor economiei albastre mai puternice din punct de vedere economic și politic, iar acvacultura și "alimentele albastre", încă slab definite, sunt considerate prioritare ca viitor pentru alimentele care urmează să fie produse din mare.
Prin urmare, este nevoie de claritate cu privire la condițiile generale care vor fi aplicate la nivelul UE, altele decât necesitatea de a respecta normele OMC, și cu privire la orice construcții noi, modernizări și conversii de nave care necesită respectarea plafoanelor naționale de capacitate.
Toate acestea trebuie plasate în contextul unui sistem de măsurare și raportare a capacității flotei care nu este adecvat scopului său, abundând în raportări eronate și în fraude privind certificarea motoarelor, cu o supracapacitate semnificativă nedocumentată care exacerbează pescuitul excesiv. Sistemul actual bazat pe GT și kW ar trebui reformat de mult timp.
Avem nevoie de un nou sistem adecvat scopului, care să poată face diferența între capacitatea de pescuit care cauzează pescuit excesiv și capacitatea necesară pentru a oferi condiții de muncă decente. Un astfel de sistem trebuie, de asemenea, să permită flotei de nave a UE să se modernizeze și să includă soluții tehnice de decarbonizare fără penalizări.
Noul peisaj european al concluziilor în cadrul CFM

Întrebări?
CE tocmai a publicat un "Q&A" privind noua propunere de buget 2028-2034 pentru pescuit, acvacultură și activități legate de ocean.
Acesta explică faptul că obiectivul reproiectării CFM pentru politicile în domeniul pescuitului, acvaculturii, maritim și oceanic este de a reduce fragmentarea, de a alinia mai bine finanțarea la prioritățile naționale și regionale și de a permite realocarea mai rapidă a bugetului ca răspuns la crize și evenimente excepționale. În același timp, propunerea urmărește să acorde mai multă flexibilitate statelor membre pentru a răspunde mai bine nevoilor și priorităților acestora.
Acesta subliniază faptul că FNPR poate fi utilizat pentru a realiza investiții în zonele rurale și de coastă, pentru dezvoltarea locală condusă de comunitate (CLLD), pentru strategii de specializare inteligentă și pentru a sprijini reînnoirea generațiilor în sectorul pescuitului și acvaculturii.
Acesta explică faptul că PNRP pot aloca resurse pentru măsuri de tranziție energetică și clarifică faptul că: Fondul de competitivitate este conceput în mod explicit pentru a sprijini decarbonizarea și inovarea - de exemplu, modernizarea navelor, electrificarea porturilor, construcția de nave ecologice și tehnologia albastră.
Acesta subliniază faptul că orice sprijin acordat flotei trebuie să respecte normele OMC privind subvențiile pentru pescuit și obiectivele PCP.
Ce face ca pescuitul la scară mică să poată schimba regulile jocului?
- Importanță socio-economică ridicată: 70% din flota UE ca număr, 50% din locurile de muncă pe mare, 19% ca valoare a tuturor capturilor UE; furnizarea de pește proaspăt de înaltă calitate, capturat la zi; reprezentarea unui depozit neprețuit de cunoștințe locale tradiționale și experiențiale privind ecosistemele marine, oceanografia și meteorologia;
- Impact redus asupra mediului: 5% din volumul capturilor UE, 10% din capacitatea de pescuit, măsurată în GT.
- Producție alimentară cu emisii reduse de carbon, generare de mijloace de subzistență cu emisii reduse de carbon; utilizarea în scădere a combustibililor fosili, 35 de litri pe zi/ 38 de euro pe zi; consumul de combustibili fosili al SSF este o picătură în ocean în comparație cu alte sectoare (cum ar fi transportul maritim).
Care sunt particularitățile pescuitului la scară mică care necesită o abordare diferențiată?
- Pescuitul la scară mică este un mod de viață tradițional pentru mulți locuitori de pe coastă, care sunt dispuși să sacrifice câștigul economic pentru a trăi și a lucra lângă și pe mare și pentru a practica profesia strămoșilor lor. Această activitate poate fi cu fracțiune de normă, sezonieră și combinată cu alte activități, oferind venituri suficiente pentru a supraviețui.
- SSF se bazează pe micro sau nano întreprinderi familiale, majoritatea cu cifre de afaceri de 100 000 de euro sau mai puțin, multe angajate sezonier sau cu jumătate de normă, adesea dependente de munca neplătită sau prost plătită pentru a face afacerile viabile și cu o capacitate redusă de a absorbi șocurile economice;
- Operațiuni la scară mică, cu un singur operator sau cu un echipaj mic la bord, cu program prelungit, care implică costuri de oportunitate semnificative pentru participarea la reuniuni externe și cu un surplus redus pentru a investi în angajarea de reprezentanți care să acționeze în numele pescarilor;
- Sursă importantă de venituri și beneficii socio-economice în comunitățile izolate cu puține alternative, cu legături importante cu turismul. Un port plin de viață și de ambarcațiuni mici este o atracție neprețuită pentru turism, fără de care turismul ar scădea.
- volum redus, producție cu valoare ridicată, ceea ce face ca producătorii să fie foarte vulnerabili la fluctuațiile pieței și la concurența din partea producției de volum ridicat și a produselor importate cu costuri reduse; și
- Aria geografică limitată și posibilitățile de pescuit limitate fac ca activitățile de pescuit să fie deosebit de vulnerabile la pescuitul excesiv și la concurența din partea pescuitului la scară mai largă, la impactul schimbărilor climatice, la speciile invazive (cum ar fi algele marine) și la îndepărtarea de zonele de pescuit tradiționale prin restrângerea spațială.