Politici echitabile pentru un pescuit echitabil
Corect pentru pescari, corect pentru generațiile viitoare și corect pentru natură
Platforma LIFE
The Pescarii cu impact redus din Europa (LIFE) este singura organizație la nivel european care reprezintă în mod special pescarii la scară mică, angajați în reducerea la minimum a impactului lor asupra mediului, maximizând în același timp beneficiile lor socio-economice. Scopul nostru este de a uni astfel de pescari pentru a obține un pescuit echitabil, mări sănătoase și comunități vibrante. Lansată în ajunul reformei politicii comune în domeniul pescuitului (PCP) în 2012, LIFE cuprinde în prezent 37 de organizații membre din 15 state membre din întreaga UE și din toate bazinele maritime, de la Marea Baltică la Marea Neagră, de la Atlantic la Marea Mediterană, reprezentând aproximativ 10 000 de pescari.
Importanța pescuitului la scară mică cu impact redus
Pescuitul la scară mică (SSF) susține un mod de viață care joacă un rol socio-economic cheie în comunitățile de coastă și insulare, oferind mijloace de trai și activități economice în zone, în special acolo unde există puține alternative. Există, de asemenea, legături importante între turism și SSF, SSF oferind un important patrimoniu cultural imaterial și diversitate bioculturală. SSF este distinctă, dar complementară activităților de pescuit la scară mai mare, mai industrializate, și ar trebui tratată ca atare.
Folosind criteriul furnizat de Fondul european pentru pescuit, acvacultură și afaceri maritime (FEPAM) și utilizat de Comitetul științific, tehnic și economic pentru pescuit (CSTEP), SSF (nave sub 12 metri care utilizează unelte neremorcate) reprezintă peste 70% din flota de nave și asigură cel puțin jumătate din locurile de muncă pe mare în domeniul pescuitului. SSF sunt în principal microîntreprinderi și nanoîntreprinderi familiale, care sprijină (prin administrație, gestionarea afacerilor, manipularea peștelui etc.) activitățile auxiliare de pescuit și distribuie pe scară largă beneficiile socioeconomice.
Pescuitul la scară mică, cu impact redus, reprezintă între 70 și 80% din flotă în funcție de numărul de nave, generează majoritatea locurilor de muncă în sectorul pescuitului și o parte mai mare din valoarea adăugată (15% din valoarea capturilor debarcate), în timp ce reprezintă doar 6% în volum și provoacă cele mai puține daune mediului, spre deosebire de pescuitul la scară largă, cu impact ridicat. În ciuda acestui fapt, sectorul a fost marginalizat și privat de oportunități de pescuit și de sprijin sectorial de-a lungul deceniilor, ceea ce a avut un impact asupra rezilienței generale a comunităților europene de pescari.
Pescuitul la scară mică este parte a soluției
Având în vedere spațiul politic și sprijinul adecvat, pescuitul la scară mică (SSF) ar putea fi o parte a soluției și un factor de schimbare pentru mările bolnave ale Europei. SSF ar putea aduce o contribuție esențială la punerea în aplicare a agendei Green Deal pentru 2030 și 2050 și a Agendei 2030 a Organizației Națiunilor Unite pentru dezvoltare durabilă, precum și la realizarea Obiectivelor de dezvoltare durabilă (ODD) ale ONU. Cu toate acestea punerea în aplicare parțială a politicilor comune în domeniul pescuitului (PCP) succesive a condus la o mare denaturată, majoritatea stocurilor noastre fiind supraexploatate, iar capitalul de pescuit, accesul la posibilitățile de pescuit și influența fiind concentrate în mâini tot mai puține. Acest lucru pune în pericol suveranitatea alimentară europeană și compromite perspectivele de viitor ale comunităților de coastă.
Pescuitul este o resursă publică care asigură hrană, mijloace de subzistență și prosperitate economică, ancorând comunitățile și reprezentând un patrimoniu cultural inestimabil. Patru decenii de politici comune în domeniul pescuitului dedicate promovării pescuitului la scară largă și în cantități mari pun în pericol toate acestea. În prezent, sectorul european al pescuitului joacă un rol din ce în ce mai minor în aprovizionarea pieței UE și în satisfacerea cerințelor consumatorilor europeni. Pentru a juca un rol mai important în ceea ce privește securitatea alimentară și aprovizionarea pieței UE, produsele pescărești europene trebuie să concureze pe picior de egalitate cu produsele importate, să respecte standarde sociale și de mediu echivalente, să se conformeze unor reglementări similare în domeniul pescuitului și să facă obiectul aceleiași trasabilități.
Importanța Parlamentului European în calitate de colegislator
Deși Consiliul are competența exclusivă de a stabili nivelurile de pescuit (capturile totale admisibile/TAC) pentru stocurile individuale, cadrul general de gestionare a pescuitului este furnizat de PCP. Parlamentul, în calitate de colegiuitor, are un rol esențial de jucat în asigurarea punerii în aplicare eficiente a PCP.
Cele 10th legislatura va oferi ocazia de a restructura pescuitul nedrept din Europa. Scena este pregătită pentru o astfel de posibilitate datorită activității desfășurate în ultima perioadă legislativă și a multitudinii de rezoluții parlamentare, în special privind pescuitul la scară mică, articolul 17, cogestionarea, sau prin adoptarea de noi acte legislative, precum Regulamentul privind controlul sau Legea privind restaurarea naturii. Cu toate acestea, acestea trebuie să fie aplicate și implementate în mod eficient pentru ca pescuitul european să fie repus pe drumul cel bun.
Pentru aceasta, LIFE îndeamnă Parlamentul European să legifereze și să orienteze politicile care sunt Corect pentru pescari, corect pentru generațiile viitoare și corect pentru natură, aliniate la următoarele priorități:
Prioritățile LIFE
Elaborarea unei politici diferențiate și a unei abordări de gestionare pentru pescuitul la scară mică și mare
LIFE consideră că în Europa există un loc atât pentru activitățile de pescuit la scară mică, cât și pentru cele de pescuit la scară mare, care sunt de natură foarte diferită, răspund unor nevoi diferite și contribuie în moduri diferite la atingerea obiectivelor Green Deal ale Europei pentru 2050. Cu toate acestea, PCP succesive au dezechilibrat în mod incorect balanța în favoarea pescuitului la scară mai mare și cu volume mai mari, în detrimentul SSF și al mediului marin.
Acesta este motivul pentru care LIFE solicită o abordare diferențiată a gestionării pescuitului la scară mică și la scară mare, pentru a proteja SSF cu drepturi sigure (de acces la resurse, infrastructură și zone de pescuit și de acces la piețe cu lanțuri valorice diferențiate pentru produsele lor) și pentru a stimula și recompensa pe cei care pescuiesc cu cel mai mic impact asupra mediului. Aceasta va include asigurarea unei mai largi zone de pescuit costier rezervate pescuitului artizanal cu impact redus, gestionate în mod eficient prin intermediul unor regimuri locale adaptative de cogestionare.
În mod similar, pescuitul la scară mică trebuie să fie plasat în centrul economiei albastre, recunoscând în același timp drepturile de proprietate și drepturile cutumiare ale sectorului SSF, protejându-l împotriva strămutării prin constrângerea spațială de către activități concurente sau incompatibile. Pledăm pentru un "abordarea "gogoasa albastră pentru economia albastră, bazându-se pe fundamente sociale și respectând plafoanele ecologice, și pentru o procesul de planificare spațială marină incluziv, în care pescarii la scară mică sunt sprijiniți să participe efectiv.
În opinia noastră, numai o astfel de abordare diferențiată poate asigura un viitor luminos pentru SSF.
Refacerea stocurilor de pește prin utilizarea unei științe mai bune și a unor procese decizionale mai bune
Trebuie să restabilim funcționalitatea stocurilor de pește și a ecosistemelor. Acest lucru necesită gestionarea eficientă a pescuitului și cea mai bună utilizare a științei combinate cu cunoștințele experiențiale și tradiționale ale pescarilor pentru a consilia deciziile de gestionare. În opinia noastră, cunoștințele pescarilor reprezintă un avantaj extrem de subutilizat care, dacă este încorporat în mod corespunzător, ar putea schimba regulile jocului pentru gestionarea pescuitului.
Articolul 2 alineatul (2) din PCP prevede ca prioritate refacerea și menținerea populațiilor de stocuri de pește peste nivelurile de biomasă capabile să producă un randament maxim durabil. Cu toate acestea, actuala abordare a gestionării pescuitului în UE nu este orientată spre realizarea unei astfel de recuperări a stocurilor. Mai degrabă, interpretarea și utilizarea greșită a punctelor de referință biologică au fost constante atât în elaborarea planurilor de gestionare multianuale (PAM), cât și în modul în care au fost elaborate și aplicate avizele științifice, în special în Marea Baltică, dar și în alte cazuri, cum ar fi închiderea stocurilor de polac și scutirile pentru biban. Stocurile sunt menținute în jurul celor mai scăzute puncte de referință biologice disponibile (Btrigger și Blim), în timp ce relațiile prădător/prădător și structura populației stocurilor de pește sunt ignorate în mod constant la stabilirea limitelor de pescuit. Acest lucru a însemnat că oamenii de știință au supraestimat în mod constant biomasa și au stabilit niveluri de pescuit prea ridicate, rezultând stocuri de pește scăzute și disfuncționale, care s-au prăbușit deja (cum ar fi codul din Marea Baltică) sau sunt acum în declin grav (șprot și hering).
În viitoarea legislatură LIFE îndeamnă Parlamentul European să abordeze problema avizelor științifice și a modului în care acestea sunt furnizate, să evalueze în mod serios programele de amenajare a teritoriului în toate bazinele maritime și să abordeze deficiențele care subminează creșterea stocurilor de pește. Acesta din urmă se realizează cel mai bine prin stabilirea unor cote care să susțină creșterea biomasei și extinderea dimensiunii peștilor și a structurii pe vârste a populațiilor de pești, precum și prin prioritizarea pescuitului pentru consumul uman direct (în special capturile SSF) în detrimentul pescuitului de reducere pentru făină de pește și ulei.
Pentru mai multe informații, consultați LIFE's analiza și propunerile aferente pentru abordarea situației de urgență din Marea Baltică, publicat în urma atelierului recent organizat de LIFE în iunie pentru a marca 5 ani de la închiderea de urgență a pescuitului de cod în Marea Baltică.
Punerea în aplicare a articolului 17 pentru a promova pescuitul cu impact redus asupra mediului și cu o valoare socială ridicată
Din cauza nedreptăților istorice, flota SSF poate accesa doar aproximativ 6% sau mai puțin din posibilitățile de pescuit, dar contribuie cu între 15 și 20% din valoarea capturilor debarcate. Această valoare adăugată relativ mare furnizată de SSF se datorează naturii operațiunilor lor de pescuit: de durată relativ scurtă, navele mici cu impact redus debarcă pește proaspăt de înaltă calitate "captura zilei", care este foarte căutat.
Articolul 17 din PCP, care a rămas latent în ultimul deceniu, reprezintă cheia pentru a face față stării critice a pescuitului din UE și pentru a debloca potențialul SSF. Prin aplicarea unor criterii transparente și obiective de natură ecologică, socială și economică pentru alocarea posibilităților de pescuit, astfel cum se prevede la articolul 17, practicile durabile pot fi recompensate și se poate încuraja trecerea la un pescuit cu impact redus.
A apel la acțiune a fost recent relansat de 35 de asociații de pescari la scară mică din întreaga Europă, afiliate la Asociația LIFE (Low Impact Fishers of Europe) și susținute de aproximativ 20 de ONG-uri și companii. Apelul este pentru utilizarea pe scară largă a articolului 17 pentru a reechilibra mările Europei, să favorizeze durabilitatea mediului, viabilitatea economică și justiția socială.
Pentru a face posibil acest lucru, LIFE solicită CE să să stabilească un plan de punere în aplicare detaliat și obligatoriu pentru articolul 17, împreună cu orientări clare cu privire la modul de elaborare și aplicare a unor criterii transparente și obiective care să recompenseze practicile de pescuit durabile și să protejeze ecosistemele și comunitățile locale.
Pentru informații suplimentare privind articolul 17, potențialul său și modul de aplicare, vă rugăm să consultați Raportul LIFE și OurFish privind posibilitățile de pescuit ca agent al schimbării.
Eliminarea subvențiilor dăunătoare, utilizarea banilor publici pentru binele public și sporirea sprijinului pentru organizațiile de producători și marketingul direct din sectorul SSF
Solicităm să se pună capăt subvențiilor dăunătoare și să se acorde prioritate activităților de pescuit la scară mică, cu impact redusinclusiv acordarea de sprijin pentru decarbonizarea sectorului prin dezvoltarea celei mai adecvate tehnologii și infrastructuri; și creșterea ponderii și extinderea domeniului de aplicare al Fondului european pentru pescuit maritim și acvacultură (FEPAM) utilizat pentru a promova restaurarea naturii și practicile regenerative.
Prin redirecționarea banilor publici cheltuiți pentru subvențiile dăunătoare de creștere a capacității pentru pescuitul la scară largă și cu impact ridicat, UE ar putea să îi sprijine pe cei din sectorul pescuitului care oferă cele mai mari beneficii societății și mediului și să restaureze ecosistemele marine degradate. Banii publici ar trebui să fie utilizați pentru binele public, sprijinind proiecte colective care aduc beneficii comunităților. Acest lucru ar putea fi realizat prin creșterea bugetului CLLD (de la 3 la 5% din pachetul financiar) și prin extinderea domeniului său de aplicare pentru a canaliza sprijinul către proiecte colective de construire a infrastructurii și de formare a SSF privind gestionarea pescuitului, manipularea și comercializarea peștelui, gestionarea micilor întreprinderi și alte domenii de necesitate.
Maximizarea contribuțiilor SSF la aprovizionarea cu alimente, este nevoie de sprijin direct pentru înființarea organizațiilor de producători de pește SSF dedicat asigurării accesului la posibilitățile de pescuit pentru SSF, pe de o parte, și la posibilitățile de comercializare, pe de altă parte.
LIFE solicită, de asemenea, simplificarea procedurilor pentru a permite asociațiilor SSF să obțină mai ușor acces la subvențiile EMFAF.
Informații suplimentare pot fi găsite în Perspectiva LIFES privind tranziția energetică și decarbonizarea flotei de pescuit și Raportul LIFE privind "Avantajele și dezavantajele creării organizațiilor de producători (OP) pentru micii pescari mediteraneeni".
Cogestionarea: un instrument neprețuit pentru a asigura pescuitul costier durabil
Una dintre principalele provocări cu care se confruntă pescuitul în prezent este asigurarea unei bune guvernanțe. Provocarea este din ce în ce mai complexă, având în vedere dezvoltarea economiei albastre și necesitatea de a include noi sectoare economice (acvacultură, turism, energie regenerabilă etc.) în zonele ocupate în mod tradițional de pescuit.
LIFE consideră că gestionarea pescuitului în mările europene ar trebui să fie adaptată la specificitățile geografice și regionale ale fiecărei activități de pescuit și că persoanele care exploatează resursele naturale ar trebui să joace un rol central în luarea deciziilor privind modul în care aceste resurse sunt utilizate și gestionate. O parte a soluției constă într-o co-management adaptiv descentralizat abordare în cadrul fiecărei activități de pescuit și/sau zonă de pescuit, transferarea puterii către pescari, oameni de știință și ONG-uri (pe picior de egalitate cu administrația publică).
O abordare de jos în sus, de cogestionare, este deosebit de adecvată pentru SSF și ar trebui să fie, de asemenea, calea de urmat pentru punerea în aplicare a strategiei "30 până la 30", în desemnarea noilor APM/ZNT și a planurilor de gestionare a acestora și, în perspectivă, în elaborarea planurilor de restaurare. În special, LIFE pledează pentru o creșterea numărului de zone rezervate dedicate pescuitului costier artizanal cu impact redus în zona de 12 mile marine, sub rezerva regimurilor de cogestionare.
Astfel cum se solicită în rezoluția Parlamentului European privind cogestionarea, pe lângă cadrele juridice adecvate la nivelul statelor membre, este necesar să se asigure resursele necesare pentru o punere în aplicare adecvată și pentru consolidarea capacităților tuturor celor implicați și să se sprijine participarea efectivă a SSF. Pentru a realiza acest lucru, LIFE susține rezervarea a 20% din următorul EMFAF (2027-2033) pentru sprijinirea dezvoltării zonelor de pescuit costier rezervate pescuitului cu impact redus în cadrul regimurilor de cogestionare.
Pentru mai multe informații, a se vedea Raportul LIFE privind Cogestionarea pescuitului la scară mică: principii, practici și provocări și raportul LIFE "Pe drumul către guvernarea participativă a resurselor marine"
Sisteme alimentare locale, echitabile și durabile
Sistemul alimentar predominant, cu piețe centralizate și lanțuri de aprovizionare lungi, complexe și opace, subminează durabilitatea pescuitului și acționează împotriva intereselor pescarilor la scară mică. Acesta îi forțează pe aceștia să accepte prețurile, în timp ce viabilitatea lor depinde de recuperarea valorii adăugate pe care o oferă. Importurile cu tarife reduse sau scutite de tarife, care nu sunt obligate să respecte standardele sociale și de mediu ale UE, combinate cu volumul ridicat al debarcărilor au un efect de scădere a prețurilor, asupra căruia SSF nu poate exercita niciun control.
LIFE solicită sisteme alimentare echitabile și durabile care să abordeze provocările cu care se confruntă pescarii la scară mică și lucrătorii din domeniul pescuitului în ceea ce privește accesul la piețe și infrastructură, obținerea unui preț corect pentru produsele lor și crearea de rețele care să le conecteze direct cu consumatorii, sporindu-le vizibilitatea și viabilitatea.
Prin dezvoltarea unor noi OP SSF, prin reducerea distanței dintre producători și consumatori și prin dezvoltarea unor sisteme de garantare bazate pe un set de valori comune (de natură ecologică și socială/ culturală) privind modul în care sunt produse și consumate alimentele, pot fi abordate deficiențele sistemului de piață predominant și poate fi inversată situația inechitabilă cu care se confruntă micii producători.
SSF necesită sisteme alimentare pe lanț scurt, complet trasabile, care funcționează pentru natură și oameni - atât pentru consumatori, cât și pentru micii producători care depind de ele pentru a-și asigura existența.
În cadrul elaborării politicilor și reglementărilor pentru asigurarea securității alimentare în Europa, unde considerăm că pescuitul ar trebui să joace un rol important, solicităm Parlamentului European să țină seama în special de micii producători și de nevoia de sisteme alimentare echitabile și durabile.
Există pericolul ca, în lipsa unei politici adecvate de sprijin și de punere în aplicare, sectorul pescuitului la scară mică să continue să scadă și, în cele din urmă, să dispară. Acest lucru se va întâmpla în detrimentul comunităților de coastă, al economiilor lor locale, al tradițiilor, culturii, cunoștințelor și aptitudinilor, precum și în detrimentul generațiilor viitoare, pentru care toate acestea se vor pierde, iar oportunitatea de a valorifica potențialul lor în vederea atingerii unor obiective mai ample de durabilitate socială, de mediu și economică va fi irosită.